mantie s.f. 1 <înv.> manta, mantă, mantelă, tabar. La ceremonie, veteranii de război au purtat mantii albe. 2 hlamidă, <rar> purpură, <înv.> plașcă¹. Împăratul își pune mantia pe umeri. 3 (bis.) rantie. Mantia este o haină lungă și largă, de postav, care este purtată, peste îmbrăcăminte, mai ales de călugări.