magnific, -ă adj. 1 (despre elemente ale naturii, forme de relief, elemente arhitecturale etc.) falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestuos, măreț, semeț, splendid, <înv. și pop.> mândru, <înv. și reg.> fălos, <înv.> faeș, <fig.> trufaș¹, <fig.; rar> exorbitant. Piscurile magnifice ale munților se profilează în depărtare. 2 (despre peisaje, priveliști etc.) elizeic, minunat, mirific, paradiziac, splendid, <pop.> mândru, <înv.> preafrumos, <fig.> strălucitor, <fig.; înv.> lucitor. În față se deschide un peisaj magnific. 3 (despre interioare, ceremonii, întruniri etc.) bogat, fastuos, grandios, luxos, mare¹, pompos, somptuos, splendid, <înv.> pohfălos, <fig.> sclipitor, strălucit, strălucitor, <fig.; pop.> strălucios, <fig.; înv.> strălucind. Reședința regală este magnifică.