magnetizare s.f. I 1 (fiz.) polarizare magnetică, <înv.> magnetizație. Magnetizarea este proprie corpurilor care posedă proprietăți magnetice. 2 (fiz.) magnetizare remanentă = magnetizare reziduală = remanență magnetică. Magnetizarea remanentă este starea de polarizare a unui corp electric, păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. 3 (med.) magnetizație. Prin magnetizare se urmărește dezvoltarea magnetismului animal la o ființă, în scopuri terapeutice. II fig. captivare, delectare, desfătare, fascinare¹, fascinație, fermecare, încântare, seducere, seducție, <fig.> cucerire, hipnotizare, hipnoză, răpire, subjugare, vrăjire, <fig.; înv.> piștă, răpitură. Filmul și-a atins scopul: magnetizarea spectatorilor.