❍ LĂPTOC, LĂTOC (pl. -oace) sn. 🏚 Mold. Bucov. Scoc (la moară) (🖼 2818): începu a-i țîșni apa pe nări și pe urechi ca pe niște lăptoace de mori (CRG.); mergi pe lătoace și-ți vei prinde acolo destulă (SB.); A luat moara de lătoac Și-a trîntit-o tronc la loc (VOR.) [rut. lotoky].