❍ LIPCĂ adv. Mold. Bucov. Alipit, lipit ca un scaiu, nedespărțit: șezi ~ pe unde te duci (CRG.); Zaharia... era de față totdeauna și ședea acolo ~ (SAD.); el a rămas tot una ~ cu ochii pe carte (SB.); a se ținea ~, a se ținea scaiu, a sta nedespărțit: prostia și lenevia se țineau ~ de dînșii (FLOR.); cîte o bătrînică se ține ~ de văcuța ei cu lapte (LUNG.) [bg. lĕpka].