lihnit, -ă adj. 1 (pop. și fam.; despre ființe) <pop. și fam.> hămesit, sfârșit², <înv. și reg.> pocâltit, <reg.> hlipit, leșiat², leșnit, leșuit, lihăit, niștocit, știulghit, <fig.; fam.> leșinat². Mânca lacom ca un animal lihnit. 2 fig. (înv.; despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Ahtiat. Avid. Dorit. Doritor. Dornic. Flămând. Înfometat. Însetat. Jinduit. Jinduitor. Lacom. Râvnitor. Setos.