LEASĂ² (pl. lese) sf. 1 Împletitură de nuiele pe care se bate porumbul, se svîntă brînza, se usucă prune, etc.; se mai întrebuințează ca îngrăditură sau pentru formarea pereților la hambare, pentru înlocuirea loitrelor carului, etc. (🖼 2843): Cozonac începu să curețe bălțile de nuiele, iară popa să împletească la lese (SLV.); după asta așază o ~ de nuiele numai înținată și niște frunzari peste dînsa (CRG.); începu să mîie oile spre o ~a că s’apropia de iarnă și vrea să le facă țarc (R.-COD.); Am o oaie brează De se uită seara prin ~ (GOR.), ghicitoare despre „lună” ¶ 2 Zăgaz din pari și nuiele pentru oprirea apei (R.-COD.) (🖼 2844) ¶ 3 🐟 Un fel de coș de nuiele împletite în formă de opincă pentru prins pește (🖼 2845) ¶ 4 🐟 Împletitură de trestie ce se așază vertical în apă, spre a prinde pește [vsl. lěsa].