* LANȚ (pl. -țuri) sn. 1 Legătură din verige, inele sau belciuge prinse unele de altele (🖼 2810): ~ de aur, de argint, de fier; ~ de ceasornic; a lega cu ~uri; a ținea în ~ (un cîine, etc.), a ținea legat cu un lanț ¶ 2 Măsură de lungime, de 10 stînjeni, întrebuințată în măsurătorile agricole ¶ 3 🌐 Șir de munți ¶ 4 Șir neîntrerupt de diferite obiecte: un ~ de dughene de lemn... alcătuesc una și singura uliță a Romanului (NEGR.); de-a lungul țărmului stîng se înșiră satele în ~ (VLAH.) ¶ 5 Ⓕ Succesiune neîntreruptă: ~ul ideilor, evenimentelor; a se ținea ~, a urma una după alta fără întreupere ¶ 6 Ⓕ Robie: să rupă lanțurile unei robii de șase veacuri (VLAH.); virtuțile acelea se cer de la un popor ca să poată sdrobi ~urile (I.-GH.) [vsl. *lanĭcĭ].