20 de definiții pentru joben
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JOBEN, jobene, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. [Pl. și: jobenuri] – Din n. pr. Jobin.
joben sn [At: VLAHUȚĂ, D. 41 / V: (înv) giu~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: Jobin] Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de culoare neagră, purtată numai la ceremonii Si: (iuz) cilindru.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JOBEN, jobenuri (jobene), s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. – Din n. pr. Jobin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JOBEN, jobenuri, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei neagră, care se purta în trecut, astăzi numai la ceremonii. V. cilindru2. În mîna stîngă ține un joben. SAHIA, N. 99. Fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă... mă privea de sus. VLAHUȚĂ, O. A. II 209. – Pl. și: jobene.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JOBEN s.n. Pălărie bărbătească (de ceremonie) cilindrică, înaltă și tare, de obicei neagră; cilindru. [Pl. -nuri, -ne. / < Jobin – pălărier francez din București].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JOBEN s. n. pălărie bărbătească cilindrică, înaltă și tare, neagră, purtată astăzi numai la ceremonii. (< Jobin, n. pr.)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
JOBEN ~uri n. Pălărie înaltă, cilindrică, cu boruri înguste, purtată în trecut de bărbați; cilindru. /Din Jobin n. pr.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
joben n. pălărie bărbătească înaltă și cilindrică (numită astfel după pălărierul bucureștean Jobin, prin care ajunse la modă).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* joben n., pl. e și urĭ (după numele unuĭ pălărier Francez Jobin din Bucureștĭ ). Pălărie înaltă cilindrică numită și pălărie înaltă și cilindru (Se derivă din pălăria olandeză cum e în tablourile luĭ Rembrandt. Forma actuală ĭ-a dat-o un pălărier din Londra, la 1797, ĭar la 1813 a fost adoptată de modă). V. clac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
giuben sn vz joben
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
giuben n. V. joben: ochelarii din ochi și giubenul din cap CAR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
joben s. n., pl. jobene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
!joben s. n., pl. jobene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
joben s. n., pl. jobenuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
joben, -ne.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JOBEN s. cilindru, (pop.) țilindru. (Purta pe cap un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
joben s.n. cilindru. Când se ducea la plimbare, purta joben, mânuși albe și un pardesiu elegant.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
JOBEN s. cilindru, (pop.) țilindru. (Purta pe cap un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
joben (jobene), s. n. – Pălărie bărbătească înaltă, cilindru. De la Jobin, pălărier francez stabilit în București la jumătatea sec. XIX (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 221). – Der. înjobenat, adj. (cu joben).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
joben, jobenesubstantiv neutru
- 1. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- În mîna stîngă ține un joben. SAHIA, N. 99. DLRLC
- Fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă... mă privea de sus. VLAHUȚĂ, O. A. II 209. DLRLC
-
etimologie:
- Jobin DEX '09 MDA2 DEX '98 DN