22 de definiții pentru japiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

japiță sf [At: DAMÉ, T. / V: jabghi~, jaghi~, jamp~, janchi~, jănghi~, jânghi~, jea~, jimbi~, joa~ / Pl: ~țe / E: bg жабица] 1 (Reg) Bucată de lemn îndoit sau de fier deasupra proțapului, formând scobitura în care se prinde jugul[1]. 2 (Pfm) Nemernic. corectat(ă)

  1. În original tipărit greșit: plugul — LauraGellner

JAPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul.

JAPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul. – Bg. žabica „broscuță”.

japiță f. bucată de lemn de d’asupra proțapului în care se pune jugul. [Origină necunoscută].

jápiță (vest) și jámpiță (est) f., pl. e (cp. cu germ. zug, șir, alaĭ, trăsură, și spitze, vîrf, și cu bg. žabica, broscuță). Adausu de deasupra proțapuluĭ pin care trece ciocîlteu și care ține jugu. – (Forma jap- în rev. I Crg. 3, 89 și Răsadu 1, 30).

jampiță sf vz japiță1[1]

  1. Japiță nu are decât o intrare. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

japiță s. f., g.-d. art. japiței; pl. japițe

japiță s. f., g.-d. art. japiței; pl. japițe

japiță s. f., g.-d. art. japiței; pl. japițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JAPIȚĂ s. (TEHN.) cătușă, (reg.) proțăpel. (~ la jug.)

japiță s.f. I (tehn.; la car, la căruță sau la plug) cătușă, <reg.> armăsar, proțăpel. Japița se află deasupra proțapului, fiind scobitura în care se prinde jugul. II (fam.) 1 v. Josnic. Mârșav. Mișel. Mizerabil. Nelegiuit. Nemernic. Netrebnic. Păcătos. Periculos. Scelerat. Ticălos. 2 (deprec. sau peior.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).

JAPIȚĂ s. (TEHN.) cătușă, (reg.) proțăpel. (~ la jug.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JÁPIȚĂ (< bg.) s. f. 1. Piesă de lemn sau de fier montată deasupra părții din față a proțapului, pentru a permite articularea jugului cu proțapul. 2. (Peior.) Persoană fără caracter.

Intrare: japiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • japiță
  • japița
plural
  • japițe
  • japițele
genitiv-dativ singular
  • japițe
  • japiței
plural
  • japițe
  • japițelor
vocativ singular
plural
jabghiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jabghiță
  • jabghița
plural
  • jabghițe
  • jabghițele
genitiv-dativ singular
  • jabghițe
  • jabghiței
plural
  • jabghițe
  • jabghițelor
vocativ singular
plural
jaghiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jaghiță
  • jaghița
plural
  • jaghițe
  • jaghițele
genitiv-dativ singular
  • jaghițe
  • jaghiței
plural
  • jaghițe
  • jaghițelor
vocativ singular
plural
jampiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jampiță
  • jampița
plural
  • jampițe
  • jampițele
genitiv-dativ singular
  • jampițe
  • jampiței
plural
  • jampițe
  • jampițelor
vocativ singular
plural
janchiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • janchiță
  • janchița
plural
  • janchițe
  • janchițele
genitiv-dativ singular
  • janchițe
  • janchiței
plural
  • janchițe
  • janchițelor
vocativ singular
plural
jănghiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jănghiță
  • jănghița
plural
  • jănghițe
  • jănghițele
genitiv-dativ singular
  • jănghițe
  • jănghiței
plural
  • jănghițe
  • jănghițelor
vocativ singular
plural
jânghiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jânghiță
  • jânghița
plural
  • jânghițe
  • jânghițele
genitiv-dativ singular
  • jânghițe
  • jânghiței
plural
  • jânghițe
  • jânghițelor
vocativ singular
plural
jeapiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeapiță
  • jeapița
plural
  • jeapițe
  • jeapițele
genitiv-dativ singular
  • jeapițe
  • jeapiței
plural
  • jeapițe
  • jeapițelor
vocativ singular
plural
jimbiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jimbiță
  • jimbița
plural
  • jimbițe
  • jimbițele
genitiv-dativ singular
  • jimbițe
  • jimbiței
plural
  • jimbițe
  • jimbițelor
vocativ singular
plural
joapiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joapiță
  • joapița
plural
  • joapițe
  • joapițele
genitiv-dativ singular
  • joapițe
  • joapiței
plural
  • joapițe
  • joapițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

japiță, japițesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.