iboste sf [At: COD. VOR. 127 / V: (îvr) iub~, lib~ / Pl: ~sti / E: vsl любоσть] (Îvp) 1-2 Iubire (fizică). 3 (Fig; îs) ~a banilor (sau argintului) Zgârcenie.

íboste, V. ĭuboste.

iuboste sf vz iboste

liboste sf vz iboste

ĭúboste f. (vsl. lĭubostĭ). Vechĭ. Dragoste. – Și íboste (ca ceh. libostj).

IBOSTE s. v. amor, dragoste, iubire.

iboste s. v. AMOR. DRAGOSTE. IUBIRE.

ibóste, (ivoste), s.f. (reg.) Dragoste: „O cerut formăcătoare / Să le strâce ibostea-re” (Papahagi, 1925: 249). – Din sl. ljubostǐ (Scriban, MDA), cf. rad. i.-e. *leubh- „a iubi, a-i plăcea, a ține la”.

iboste, (ivoste), s.f. – (reg.) Dragoste: „O cerut formăcătoare / Să le strâce ibostea-re” (Papahagi, 1925: 249). – Din sl. ljubostǐ (Scriban, MDA), cf. rad. i.-e. *leubh- „a iubi, a-i plăcea, a ține la”.

iboste, (ivoste), s.f. – Dragoste: „O cerut formăcătoare / Să le strâce ibostea-re” (Papahagi 1925: 249). – Din sl. ljubostǐ.