4 intrări

7 definiții

ITEM2, itemi, s. m. 1. Element al unui test care corespunde unui obiectiv bine definit. 2. (Lingv.) Unitate lexicală de bază; cuvânt. ♦ Unitate gramaticală de bază, categorie gramaticală. [Pl. și: (n.) itemuri și iteme] – Din engl. item.

ITEM1 adv. De altfel, în plus. – Cuv. lat.

itém2 s. m. / s. n., pl. itémi / itémuri / itéme

ÍTEM adv. (Liv.) Dealtfel, în plus. [< lat. item].

ITÉM2 s.n. 1. Temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia. 2. Termen de apreciere în problemele analitice. 3. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat. 4. (Psih.) Situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile. (cf. engl., fr. item)

Intrare: item (adv.)
item (adv.) adverb
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
Intrare: item (pl. iteme)
item (pl. iteme)
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular item itemul
plural iteme itemele
genitiv-dativ singular item itemului
plural iteme itemelor
vocativ singular
plural
Intrare: item (pl. itemi)
item (pl. itemi)
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular item itemul
plural itemi itemii
genitiv-dativ singular item itemului
plural itemi itemilor
vocativ singular
plural
Intrare: item (pl. itemuri)
item (pl. itemuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular item itemul
plural itemuri itemurile
genitiv-dativ singular item itemului
plural itemuri itemurilor
vocativ singular
plural