IMAGISTIC, -Ă, imagistici, -ce, adj. Privitor la imagini, de imagini, cu imagini. ♦ (Substantivat, f.) Gen de poezie sau de proză în care predomină imaginile; ansamblu de imagini care există în asemenea creații. – Din fr. imagistique.

imagistic, ~ă [At: CONTEMP. 1949, nr. 126, 12/2 / Pl: ~ici, ~ice / E: imagist + -ic] (Rar) 1 a Care se referă la imagini. 2-3 sf, a (Gen de poezie sau de proză) în care predomină imaginile. 4 sf Ansamblu de imagini care există în imagistică (2).

IMAGISTIC, -Ă, imagistici, -ce, adj. (Rar) Privitor la imagini, de imagini, cu imagini. ♦ (Substantivat, f.) Gen de poezie sau de proză în care predomină imaginile; ansamblu de imagini care există în asemenea creații. – Din fr. imagistique.

IMAGISTIC, -Ă, imagistici, -e, adj. (Rar) Privitor la imagini, de imagini, cu imagini. Adevărat poem în proză de severă concentrare imagistică. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 12/2. ♦ (Substantivat, f.) Gen de poezie sau de proză artistică (uneori formalistă), în care predomină imaginile. Așteptăm să părăsești imagistica facilă și să încerci a spune ceea ce e nou și esențial în realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 5/6.

IMAGISTIC, -Ă adj. Referitor la imagism; de (cu) imagini. [Cf. engl. imagistic, fr. imagistique].

IMAGISTIC, -Ă I. adj. referitor la imagism. II. s. f. creație literară în care predomină imaginile; ansamblu de imagini care există în asemenea creații. (< fr. imagistique)

IMAGISTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de imagini; propriu imaginilor. /<fr. imagistique

imagistic adj. m., pl. imagistici; f. imagistică, pl. imagistice

imagistic adj. m., pl. imagistici; f. imagistică, pl. imagistice

imagistic adj. m., pl. imagistici; f. sg. imagistică, pl. imagistice