ilmenit sn [At: MDT / Pl: ~e / E: fr ilménite] (Min) Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline.

ILMENIT s.n. Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline. [Cf. fr. ilménite, rus. ilmenit < Ilmen – lac în fosta U.R.S.S.].

ILMENIT s. n. oxid natural de fier și titan, în unele șisturi cristaline. (< fr. ilménite)

ilmenit s. n.

ilmenit s. n.

ilmenit s. n.

ilmenit, (engl.= ilmenite), FeTiO3, s. trigonal min. accesoriu în, hornblenditele de la Ditrau,amfibolitele și serpentinitele din Carp.Merid., în ofiolitele din Mții Apus. și în fracțiunea grea a nisipurilor pliocene și a celor act. din zona litorală a M. Negre.

ILMENÍT (< fr; {i}, Ilmen) s. n. Titanat natural de fier, de culoare cenușie-neagră, cu luciu semimetalic și aspect de mase granulare compacte sau de granule diseminate în roci. Apare în pegmatite, în filoane intruzive de minereuri fier-titanifere, în aluviuni metalifere; conține 31,6% titan.