10 definiții pentru eric

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eric sn [At: CONTEMPORANUL, VI 1, 35 / V: ie~, ierec / Pl: ~uri / E: ucr ерик] Canal artificial prevăzut cu capcane construite din garduri de nuiele, care permite trecerea unor specii de pești din mări sau din fluvii în lacurile marine sau riverane.

eric n. gârlă de chefali. [Rut. ERIKŬ, părâu].

IEREC, ierecuri, s. n. Gîrlișoară prin care se scurge apa din lacuri și mlaștini. Am despotmoli ierecurile și gîrlele, să împrospătăm ghiolul. DAVIDOGLU, O. 30.

IEREC, ierecuri, s. n. (Reg.) Gîrlă prin care se scurge apa din lacuri și mlaștini. – Tc. yarik „crăpătură, văgăună”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ierec, ierecuri, s.n. (reg.) mici cursuri de apă (gârlișoare) care din mlaștini și lacuri curg în Dunăre; ierugă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERIC (ERIK), numele mai multor regi ai Danemarcii, Suediei și Norvegiei. Mai important: E. VII de Pomerania, rege al Norvegiei, ca E. III (1389-1442), al Danemarcii, ca E VII (1412-1439) și al Suediei, ca E. XIII (1412-1434/1439), conducătorul nominal al Uniunii de la Kalmar (1397-1412).

EIRIK TORVALDSSÖN (TORVALDSEN), supranumit Eric cel Roșu (Raunde) (c. 940-c. 1010), navigator normand (viking). A descoperit și a explorat coasta de SE a Ins. Groenlanda (c. 982-985), pe care a numit-o „pământul verde” (Groenlanda). A întemeiat în anul 986 prima așezare normandă din Groelanda.

Intrare: eric
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eric
  • ericul
  • ericu‑
plural
  • ericuri
  • ericurile
genitiv-dativ singular
  • eric
  • ericului
plural
  • ericuri
  • ericurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierec
  • ierecul
  • ierecu‑
plural
  • ierecuri
  • ierecurile
genitiv-dativ singular
  • ierec
  • ierecului
plural
  • ierecuri
  • ierecurilor
vocativ singular
plural
ieric
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)