Definiția cu ID-ul 499175:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
iatagan (iatagane), s. n. – Sabie turcească cu lama curbă, cu două tăișuri. – Var. iartagan, ie(r)tagan. Mr. γiatăgane. Tc. yatagan (Roesler 593; Șeineanu, II, 221; Lokotsch 944), cf. ngr. γιαταγάνι, alb., bg. jatagan.