HĂU (pl. -uri) sn. 1 Prăpastie, adîncime fără fund: ocna părăsită, hăul fioros și răsunător, în fundul căruia nu te poți uita (VLAH.) ¶ 2 Greutate, necaz: duce hăul casei, fără să cîrtească (ISP.) ¶ 3 Cît ~l, niciodată, cît e lumea: nu-l mai vezi om de treabă, cîtu-i ~l (ȘEZ.).