opțiuni

3 definiții pentru hăltăcări

Explicative DEX

hăltăcări [At: ECONOMIA 170/3 / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vt A hâltâcăni. 3 vr (Pex; d. lichide) A se clătina cu zgomot în vas. 4 vr (Pex; d. lichide) A se tulbura.

HĂLTĂCĂRI (-ăresc) vb. tr. A clăti lichidul dintr’un vas.

Regionalisme / arhaisme

hăltăcări, hăltăcăresc, vb. IV (reg.) a clăti (un vas cu lichid), a clătări, a clătina; (refl.; despre lichide) a se tulbura (prin clătirea vasului).

Intrare: hăltăcări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăltăcări
  • hăltăcărire
  • hăltăcărit
  • hăltăcăritu‑
  • hăltăcărind
  • hăltăcărindu‑
 singular plural
  • hăltăcărește
  • hăltăcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăltăcăresc
 (să)
  • hăltăcăresc
  • hăltăcăream
  • hăltăcării
  • hăltăcărisem
a II-a (tu)
  • hăltăcărești
 (să)
  • hăltăcărești
  • hăltăcăreai
  • hăltăcăriși
  • hăltăcăriseși
a III-a (el, ea)
  • hăltăcărește
 (să)
  • hăltăcărească
  • hăltăcărea
  • hăltăcări
  • hăltăcărise
plural I (noi)
  • hăltăcărim
 (să)
  • hăltăcărim
  • hăltăcăream
  • hăltăcărirăm
  • hăltăcăriserăm
  • hăltăcărisem
a II-a (voi)
  • hăltăcăriți
 (să)
  • hăltăcăriți
  • hăltăcăreați
  • hăltăcărirăți
  • hăltăcăriserăți
  • hăltăcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • hăltăcăresc
 (să)
  • hăltăcărească
  • hăltăcăreau
  • hăltăcăriră
  • hăltăcăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)