HULĂ¹ (pl. -le) sf. 1 ⛪ Defăimare a celor sfinte, blasfem, pîngărire: prin hulele și strigările tale sparii pe astă femeie nevinovată (NEGR.) ¶ 2 Ocară, injurie: ca Iuda el merită hula și blăstămul omenirii (ALECS.) ¶ 3 Nume rău: Și muierile-i făceau tot mîncare bună, să nu le meargă hula (RET.) ¶ 4 Olten. Băn. Om rău, netrebnic, care nu-și dă seama de ce face [vsl. hula].