HRĂNI (ănesc) I. vb. tr. 1 A da hrană, a îngriji cu de-ale mîncării, a nutri: o cinstea ca pe o mamă, ca pe una ce-l hrănise și-l crescuse (ISP.) ¶ 2 A întreține viața, a fi o hrană suficientă: un singur aliment nu poate să hrănească pe om ¶ 3 Maram. (PAP.) A sătura ¶ 4 Ⓕ A întreține o stare sufletească: Cînd inima hrănește o tainică dorință (ALECS.) ¶ 5 Ⓕ A întreține puterea unui lucru, a desvolta, a întări: citirea hrănește mintea. II. vb. refl. 1 A lua hrană, a mînca spre a-și întreține viața, a se nutri: creștea legumi și gobăi... și așa se hrănea și ea (SB.); rău te hrănești cu mîncarea în traista altuia (ZNN.) ¶ 2 Ⓕ A se întreține, a se desvolta, a se întări prin educațiune ¶ 3 A se sătura (PAMF.) [vsl. hraniti].