3 intrări
27 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HRANĂ s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Pl: (rar) hrane. – Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana.
hrană sf [At: COD. VOR. 92/11 / V: ar~, har~, hăr~, hâr~ / Pl: (rar) hrăni, (vechi) ~ne / G-D: ~nei / E: vsl храна] 1 Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor Si: nutriment Cf merinde, piște, vipt. 2 (Prc) Mâncare. 3 (Prc) Nutreț. 4 (Îe; d. o vită, un om) A fi de ar~ A fi de ajutor. 5 (D. cai, vite) A nu (mai) fi de ar~ A nu (mai) fi bun de muncă. 6 (Îc) ~na-vacii Plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). 7 (Trs; îf hăr~) Secară. 8-9 (Îs) Pământ (sau loc) de ~ (Pământ arabil sau) pământ cultivat. 10 (Fig; rar) Ocupație de pe urma căreia se întreține cineva Cf pâine. 11 (Slî) Pază.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HRANĂ s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Pl.: (rar) hrane – Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HRANĂ s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului sau a animalelor. V. mîncare, bucate, alimente, nutreț. Cîți nu sînt din aceia care n-au văzut coșul fabricii, n-au mirosit duhoarea cocsului, dar în schimb fură hrana muncitorilor. SAHIA, N. 31. A dat drumeței un corn de prescură și un păhăruț de vin, ca să-i fie pentru hrană, la drum. CREANGĂ, P. 91. Decît roabă turcilor, Mai bin’ hrană peștilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. ◊ Fig. Publicul... deci, are nevoie de hrană estetică, el poate să și-o îndestuleze dintr-un izvor atît de bogat. GHEREA, ST. CR. III 193. O carte care nu lăsa nemic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. EMINESCU, N. 45. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu flori albe și cu frunze liniare, care crește prin locuri nisipoase, pe cîmpuri și prin semănături; e păscută de vite (Spergula arvensis). – Gen.-dat.: hranei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HRANĂ f. Produs de natură vegetală, animală sau minerală ce servește la alimentarea unui organism viu; nutriment. ~ consistentă. ◊ ~a vacii plantă erbacee cu tulpina acoperită cu perișori, cu frunze liniare și flori mici, ce crește prin semănături și servește drept nutreț. [G.-D. hranei] /<sl. hrana
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hrană f. nutriment: hrana-vacii, plantă de nutreț ce se cultivă uneori (Spergula arvensis). [Slav. HRANA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hránă f., pl. e (vsl. hrana; bg. hraná). Vechĭ. Camară, hrănilniță. Azĭ. Nutriment, mîncare, aliment. Hrana vaciĭ, turiță, o buruĭană.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arană sf vz hrană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harană sf vz hrană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărană sf vz hrană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârană sf vz hrană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rană2 sf vz hrană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ARANĂ... = HRANĂ...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hrană s. f., g.-d. art. hranei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hrană s. f., g.-d. art. hranei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hrană s. f., g.-d. art. hranei; pl. hrane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hrană, gen. hranei
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
hrană, -nei gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
hrana-vacii (plantă) s. f. art., g.-d. art. hranei-vacii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!hrana-vacii (plantă) s. f. art., g.-d. art. hranei-vacii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hrana-vacii (bot.) s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HRANĂ s. 1. v. mâncare. 2. masă. (A servit drept ~ peștilor.) 3. (BOT.) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergulă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HRANĂ s. 1. aliment, mîncare, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demîncare, demîncat, legumă, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță. (Ce ai luat ca ~ la drum?) 2. masă. (A servit drept ~ peștilor.) 3. (BOT.) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergulă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hrană (hrane), s. f. – 1. Aliment, mîncare. – 2. (Înv.) Profesie, meserie considerată ca sursă dătătoare de hrană. – Mr. hrană. Sl. chrana (Cihac, II, 142; DAR), cf. bg. hran, sb. hrana. Pl. este rar. – Der. hrănaci, adj. (înv. și Trans., mîncău; care mănîncă mult, cu folos); hrănace, s. f. (femeie care alimentează mașina de treierat); hrăni, vb. (a alimenta, a nutri; a crește, a întreține; a îndopa; refl., a se sătura; înv., a ocroti), din sl. chraniti, cf. mr. hrănescu, hrănire, megl. rănes, bg. hrania, sb. hraniti și rus. chranitĭ „a păstra” (ultimul sens al cuvîntului rom. este un împrumut literar din sl.; var. populare hărăni, arăni); nehrănit, adj. (subalimentat); hrănitor, adj. (care hrănește; nutritiv); hraniște, s. f. (înv., alimentare).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HRANĂ subst.; cf. și tema sl. hrani „păstrare” (Mikl), ca izvor direct, din care derivă și n. sîrbești: Hran/a, -e, -oje, -ko, -islav, -imir (Rad vol 81 p. 117, vol. 82 pp. 83 – 146). 1. Hran spătar mold. (Sur I); Hranul, morlac, sec. al XI-lea (Morl 6); – vlah din Serbia, 1348 (DR I 196); – munt. (16 B IV 176; 326; 17 B I 276) etc. 2. Hrană, vornic (Ștef); – Tomaș (16 A III 137, 335); Hrăn/escul, Negrilă, mold. (Sd XI 87); -ești s. 3. Hraneț Mierăuță (Sur III). 4. Hrănită mold. (Sd XI 274). 5. Din subst. hrană, pronunțat și azi în Muntenia fără h; Rana, munt. (Sd V 449). 6. Tot așa din varianta arană < cu sens de „hrană”, în Oltenia și de „secară” în Ardeal (DLR); Aranea, L. (Ard II 36); cf. și Araniti. 7. Din vb. a hrăni: Hrănitul b. (13-15 B 217); – spătar (Cat);D. (Giur 273; 16 B I 106); cf. por. dată lui Caragiani de colegii săi din „Junimea”, „bine hrănitul”. 8. Din adj.: Hrănace (Sd XVI); Hrănacii C-tin, olt. (Sd VII 230).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FOOD FOR POWDER (engl.) hrană pentru praful de pușcă – Shakespeare, „Henric al IV-lea”, act. IV, scena 6. Carne de tun.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Victum et vestitum (lat. „Hrana și haina”) – expresie prin care latinii rezumau în două cuvinte ceea ce e imediat și strict necesar omului. Astăzi se adresează mai mult în ironie celor care nu se gîndesc decît la stomac și la lux, nesocotind hrana sufletească, satisfacțiile spirituale. Vezi: Sine Cerere…
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hrană, hranesubstantiv feminin
- 1. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nutriment
- Decît roabă turcilor, Mai bin’ hrană peștilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. DLRLC
- Publicul... deci, are nevoie de hrană estetică, el poate să și-o îndestuleze dintr-un izvor atît de bogat. GHEREA, ST. CR. III 193. DLRLC
- O carte care nu lăsa nemic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. EMINESCU, N. 45. DLRLC
-
- Cîți nu sînt din aceia care n-au văzut coșul fabricii, n-au mirosit duhoarea cocsului, dar în schimb fură hrana muncitorilor. SAHIA, N. 31. DLRLC
- A dat drumeței un corn de prescură și un păhăruț de vin, ca să-i fie pentru hrană, la drum. CREANGĂ, P. 91. DLRLC
-
-
- comentariu Pluralul este rar folosit. DEX '09
etimologie:
- hrana DEX '09 DEX '98
hrana-vaciisubstantiv feminin articulat
- 1. Plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). DEX '09 DLRLCsinonime: spergulă