HARCHINĂ, harchine, s. f. (Mold.) Bucată mare de mămăligă, de slănină etc. V. halcă. Mihalachi se și întoarce c-o harchină de costiță afumată. VLAHUȚĂ, O. A. II 89. Chef și voie bună, zise celalalt scoțînd o hrincă înghețată din desagi... și dîndu-ne și nouă cîte o harchină. CREANGĂ, A. 31. – Variantă: harșchină (CONTEMPORANUL, III 785) s. f.