groștior, (groșcior), s.n. – Smântâna care se alege deasupra laptelui nefiert: „Care se ale în cănți de lut, deasupra, dacă se pune laptele proaspăt, nesert, la prins” (Faiciuc 1998); „Că laptele mi l-o luat, / Groștiorul mi l-o strâcat” (Memoria 2001: 55). Atestat doar în Transilvania de nord și Maramureș (ALR 1956: 305). Groștioru, poreclă în Gârdani-Codru. – Din gros „dens; gras” + -tior.