GROȘCIOR, -OARĂ adj., s. n. v. groscior.

groșcior sn vz groscior

GROȘCIOR, -OARĂ adj., s. n. V. groscior.

GROȘCIOR s. n. (Popular) Smîntînă de pe laptele prins. Cînd punea mama laptele la prins, eu, fie post, fie cîșlegi, de pe a doua zi și începeam a linchi groșciorul de pe deasupra oalelor. CREANGĂ, A. 44. – Variantă: (Transilv.) groștior s. n.

groscior, ~oară [At: GRECESCU, F. 51 / V: ~șcior, ~știor / Pl: ~i, ~oare / E: gros + -cior] 1-2 (Șhp) a Grosuț. 3 (Reg) sns Smântână care se formează deasupra laptelui de vacă nefiert.

groștior sn vz groscior

GROSCIOR, -OARĂ, grosciori, -oare, adj. Grosuț. Zări într-un stufiș de copaci un fag înalt și groscior, și, cît te ștergi la un ochi, îl doborî la pămînt. POPESCU, B. IV 55.

GROȘTIOR s. n. v. groșcior.

GROSCIOR¹ ~oară (~ori, ~oare) (diminutiv de la gros) Care este cam gros; destul de gros; grosuț. /gros + suf. ~cior

GROSCIOR² n. pop. Smântână care se adună la suprafața laptelui crud de vacă. /gros + suf. ~cior

groscĭór, -oáră adj. Vest. Grosuț, cam gros.

groscior¹ (desp. -cior) adj. m., pl. grosciori; f. groscioară, pl. groscioare

groscior² (pop.) (desp. -cior) s. n.

groscior¹ (-cior) adj. m., pl. grosciori; f. groscioară, pl. groscioare

groscior² (pop.) (-cior) s. n.

groscior s. n. (sil. -cior)

groscior adj. m. (sil. -cior), pl. grosciori; f. sg. groscioară, pl. groscioare

groscior.

GROSCIOR adj. v. grosuț.

GROSCIOR adj. grosuț. (Un material mai ~.)

groștior, (groșcior), s.n. – (reg.) Smântâna care se alege deasupra laptelui nefiert: „Care se ale în cănți de lut, deasupra, dacă se pune laptele proaspăt, nesert, la prins” (Faiciuc, 1998); „Că laptele mi l-o luat, / Groștiorul mi l-o strâcat” (Memoria, 2001: 55). (Trans. de Nord și Maram., respectiv în Maram. din dreapta Tisei). ♦ În expr. groștior din țâță = smântână din laptele de mamă, folosit ca medicament pentru a înlătura „carnea roșie care se face la ochi” (Dăncuș, 2010). ♦ (onom.) Groștioru, poreclă în Gârdani. – Var. a lui groscior (< gros „dens; gras” + suf. -cior) (DEX, MDA).

groștior, (groșcior), s.n. – Smântâna care se alege deasupra laptelui nefiert: „Care se ale în cănți de lut, deasupra, dacă se pune laptele proaspăt, nesert, la prins” (Faiciuc 1998); „Că laptele mi l-o luat, / Groștiorul mi l-o strâcat” (Memoria 2001: 55). Atestat doar în Transilvania de nord și Maramureș (ALR 1956: 305). Groștioru, poreclă în Gârdani-Codru. – Din gros „dens; gras” + -tior.