opțiuni
  • info

3 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grinotat sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: grinota] Grinotare.

GRINOTAT s.n. (Tehn.) Grinotare. [< grinota].

GRINOTAT s. n. grinotare. (< grinota)

GRINOTA, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

GRINOTA, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.

grinota vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr grignoter] A decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur (trasat).

GRINOTA vb. I. tr. (Tehn.) A decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur. [< fr. grignoter].

GRINOTA vb. tr. a decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur. (< fr. grignoter)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grinotat adj. m., pl. grinotați; f. sg. grinotată, pl. grinotate

grinota vb., ind. prez. 3 sg. grinotează

Intrare: grinotat (adj.)
grinotat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grinotat
  • grinotatul
  • grinotatu‑
  • grinotată
  • grinotata
plural
  • grinotați
  • grinotații
  • grinotate
  • grinotatele
genitiv-dativ singular
  • grinotat
  • grinotatului
  • grinotate
  • grinotatei
plural
  • grinotați
  • grinotaților
  • grinotate
  • grinotatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: grinotat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grinotat
  • grinotatul
  • grinotatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • grinotat
  • grinotatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: grinota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grinota
  • grinotare
  • grinotat
  • grinotatu‑
  • grinotând
  • grinotându‑
 singular plural
  • grinotează
  • grinotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grinotez
 (să)
  • grinotez
  • grinotam
  • grinotai
  • grinotasem
a II-a (tu)
  • grinotezi
 (să)
  • grinotezi
  • grinotai
  • grinotași
  • grinotaseși
a III-a (el, ea)
  • grinotează
 (să)
  • grinoteze
  • grinota
  • grinotă
  • grinotase
plural I (noi)
  • grinotăm
 (să)
  • grinotăm
  • grinotam
  • grinotarăm
  • grinotaserăm
  • grinotasem
a II-a (voi)
  • grinotați
 (să)
  • grinotați
  • grinotați
  • grinotarăți
  • grinotaserăți
  • grinotaseți
a III-a (ei, ele)
  • grinotează
 (să)
  • grinoteze
  • grinotau
  • grinotară
  • grinotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grinotatsubstantiv neutru

etimologie:
  • grinota DN

grinota, grinotezverb

  • 1. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.