GREU I. adj. și adv. 1 Care cîntărește mult, care trage mult la cîntar, anevoie de mișcat sau de purtat: o povara grea; aurul este cel mai ~ din toate metalele; a se lăsa ~, a) a apăsa cu toată greutatea corpului, b) Ⓕ a nu ceda ușor ¶ 2 Care apasă mult din cauza poverii prea încărcate, din cauza numărului prea mare, etc.: era ~ pămîntul de atîtea jivine (RET.); oaste grea; a avea o mînă grea, a) ale cărei loviturii sînt primejdioase; b) neîndemînatecă ¶ 3 Ⓕ A avea o casă grea, a avea o familie numeroasă, care cere multă cheltuială ¶ 4 Ⓕ Care pare că atîrnă sau apasă mult, de încărcat ce e: mi-e capul ~ ¶ 5 Ⓕ Care se mișcă alene, anevoie, greoiu ¶ 6 Ⓕ Adînc: somn ~; a dormi ~ ¶ 7 Ⓕ Din adîncul inimii: a suspina ~ ¶ 8 Ⓕ A fi ~ de (sau la) cap, a nu pricepe ușor ¶ 9 Ⓕ Care împovărează stomacul, care nu se mistue ușor: mîncarea grea; a-i cădea ~ la stomac ¶ 10 Ⓕ Anevoie de respirat, înnăbușitor, cu miros neplăcut, nesuferit, grețos: un miros ~ de oaie, de ceapă și de rachiu (ODOB.), ¶ 11 GREA f. Care poartă un prunc în pîntece, însărcinată, îngreunată ¶ 12 Anevoie de făcut, de îndeplinit, anevoios, dificil, cu care te trudești mult: o lucrare, o problemă, o însărcinare, o slujbă grea; adv. anevoie, cu greutate: aude ~; erai deprins a trăi singur, dar acum are să-ți cadă ~ (CRG.) ¶ 13 Anevoie de îndurat, chinuitor, strașnic, primejdios, asupritor: necazuri grele; boală grea. II. sbst. Greutate, povară, sarcină, trudă: un om cum se cade, care ducea tot greul bisericii (D.-ZAMF.); se alinta ... lăsînd tot greul pe fata moșului (CRG.); cu mare ~, cu multă greutate, foarte anevoie: abia cu mare ~ au pus ei toate în rînduială (ISP.); din ~, a) cu greutate, anevoie; b) din adîncul inimii: urcăm din ~ pe cărările încolțite și întunecoase (VLAH.); a suspina din ~ [lat. vulg. g r ě v i s = clas. g r a v i s].