gază² sf [At: CORESI, ap. DHLR 546 / Pl: ~ze / E: ngr γάσα] (Îvr) Comoară.

gază¹ sf vz gaz²

gaz² sn [At: BACOVIA, O. 47 / V: ~ă, (înv) ~ie sf (pl: gazii) / Pl: ~uri / E: fr gaze] (Înv) Voal Cf zăbranic. corectat(ă)

gaza vt [At: CONTEMP., 1949, nr. 159, 9/3 / Pzi: ~zez / E: fr gazer] 1 A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci etc.) 2 A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă. 3 A expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. 4 A arde capetele de fibre ieșite prin suprafața țesăturilor, prin trecerea produselor peste o flacără.

GAZ¹ s. n. Țesătură foarte subțire (de mătase); voal, zăbranic. Eșarfă de gas. ▭ Ce gînduri s-or fi încrucișînd oare în căpșoarele cele blonde, așa de drăgălaș învăluite în gazul și muselina care fluturau în bătaia vîntului. BART, S. M. 58.

GAZA, gazez, vb. I. Tranz. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice, pentru otrăvirea anumitor organisme vii (paraziți, șoareci și insecte). ♦ A expune o zonă militară sau civilă acțiunii unor substanțe toxice, cu scopul exterminării în masă a armatei sau a populației (mijloc de luptă interzis de convențiile internaționale, dar folosit în războaiele imperialiste); a expune o persoană acțiunii mortale a gazelor într-o încăpere închisă (mijloc folosit de fasciștii germani împotriva populației civile). Zeci și sute de mii de copilași, smulși din brațele ocrotitoare ale mamelor, au fost gazați [de fasciștii germani] cu a cruzime de neînchipuit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/3.

GAZ¹ s.n. (Text.) Voal de mătase. [< fr. gaze].

GAZA vb. I. tr. 1. A răspîndi gaze toxice într-o anumită zonă (pentru a distruge oameni sau alte viețuitoare); a infecta (o regiune) cu gaze toxice. 2. A arde capetele de fibre ieșite prin suprafața țesăturilor, prin trecerea produselor peste o flacără. [< fr. gazer].

GAZ¹ s. n. voal de mătase. (< fr. gaze)

GAZA vb. tr. 1. a răspândi, a infecta cu gaze toxice. 2. a arde capetele de fibre ieșite prin suprafața țesuturilor, prin trecerea produselor peste o flacără. (< fr. gazer)

A GAZA ~ez tranz. 1) (spații limitate) A expune acțiunii unor gaze toxice în vederea distrugerii unor organisme dăunătoare. 2) (persoane, anumite zone) A intoxica cu un gaz de luptă. 3) (lichide) A satura cu gaze. 4) (țesături) A trece peste o flacără pentru a arde capetele de fibre ieșite la suprafață. /<fr. gazer

gaz n. stofă transparentă foarte ușoară (de bumbac sau de mătase): gaz ușor sânu-i ’nvelește BOL.

2) *gaz n. și (maĭ bine) gáză f. (fr. gaze f., poate d. numele orașuluĭ Gaza, din Siria). Pînză ușoară și transparentă, de matasă, de in ș. a. V. tifon 1 și fludă.

gaz¹ (fluid) s. n., pl. gaze

gaz² (voal) s. n.

gaza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gazez, 3 gazează; conj. prez. 1 sg. să gazez, 3 să gazeze

gaz¹ (voal) s. n.

gaza (a ~) vb., ind. prez. 3 gazează

gaz (țesătură subțire) s. n.

gaza vb., ind. prez. 1 sg. gazez, 3 sg. și pl. gazează

gază (-zii), s. f. – Voal de mătase. Fr. gaze. Sec. XIX, înv.

Gaza, unul dintre cele cinci orașe ale filistenilor, situat în sud-estul Palestinei, la 4 km de Mediterana și aproape de frontiera egipteană. Este amintit în Noul Testament (Fapte, 8, 27 și urm.) în legătură cu apostolul Filip, care propovăduia în Samaria.

GISEH (EL GÂZA, AL-JῙZAH) [el ghízəl], oraș în Egipt, pe Nil, în apropiere de Cairo; 2,2 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Important centru de comunicații și comercial. Fabrici de țigarete, încălț., băuturi. În apropiere se află vestitul complex de monumente antice: piramidele lui Kheops, Khefren, Mykerinos și Marele Sfinx. Turism.

gaza, gazez v. t. a elimina gaze intestinale în prezența altor persoane.