Definiția cu ID-ul 498109:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
gargară (gargare), s. f. – Clătire a gurii. – Mr. gargară. Ngr. γαργάρα (DAR; Gáldi 193). – Der. gargarisi, vb. (a face gargară), din ngr. γαργαρίζω; gargariza, vb. (a face gargară), din fr. gargariser; gargariseală, s. f. (gargarism). Cf. REW 2414.