frătuț sm [At: DIONISIE. C. 178 / V: fărt~, fătruț / Pl: ~i / E: frate] (Înv) 1 Nume dat românilor originari din Banat. 2 (Mil) Nume dat unui regiment din Austria alcătuit din români bănățeni (1).

FRĂTUȚ sm. Băn. Nume dat Bănățenilor de baștină de către Românii (porecliți Bufani sau Țăreni) veniți din alte părți și stabiliți printre aceștia [frate].

frătúț m. (d. frate, pin aluz. la repetarea acesteĭ vorbe la Româniĭ din vest). Român din vest și, maĭ ales, din Banat (Iron.). Vechĭ locuitor al banatuluĭ Severinuluĭ.

fărtuț sm vz frătuț

fătruț sm vz frătuț

Frătuți m. pl. («Frățiori»), poreclă dată de Bufeni vecinilor lor bănățeni.

frătuț, frătuți, s.m. (înv.) numele românilor de baștină din Banat.