FĂLCEA, fălcele, s. f. Fiecare dintre: a) cele două tălpi pe care alunecă sania pe zăpadă; b) cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut; c) cele două scîndurile între care intră limba meliței; d) stinghiile de lemn care leagă între ele scîndurile care formează fundul carului; e) cele două stinghii laterale ale circeiei, prin care se leagă tînjala de proțap (cînd se înjugă patru boi la car); f) cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier. – Din falcă + suf. -ea.