FORFECA, foarfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfecele, p. ext. cu alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau științifică cu minuțiozitate exagerată, cu intenții ostile, cu scopul de a o compromite. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bîrfind, clevetind); a bodogăni. – Lat. forficare.