FONETICĂ s.f. Ramură a lingvisticii care studiază sunetele unei limbi. ◊ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele fără a se mărgini la o limbă anumită. Fonetică descriptivă = ramură a foneticii care definește și clasifică sunetele vorbite, în general, sau sunetele unei limbi anumite, la un moment dat. Fonetică istorică = ramură a foneticii care stabilește legile care determină transformarea sunetelor unei limbi date sau ale unei familii de limbi. Fonetică experimentală = studiul sunetelor vorbirii, făcut cu ajutorul a diferite aparate de înregistrare, de reproducere etc. Fonetică funcțională = fonologie. – Fr. phonétique (< gr.).