CIUT I. adj. Fără coarne, care n’are coarne: oaie ciută. II. CIUTĂ (pl. -te) sf. 🐒 Femeiușca cerbului (🖼 1243): această cerboaică era una din cele cinci ciute cu coarnele de aur (ISP.) ¶ 2 🌿 IARBA-CIUTEI¹, frumoasă plantă, numită și „iarba-lupului”, cu flori galbene, care crește prin pădurile de pe munți (Doronicum austriacum); -FLOAREA-CIUTEI 👉 GĂINUȘĂ 3: – IARBA-CIUTEI² = URECHELNIȚĂ ¶ 4 🌿 MĂSEAUA- CIUTEI 👉 MĂSEA ¶ 5 🌿 PĂRUL-CIUTEI = VERIGAR 1 [comp. alb. bg. srb. šut, ung. suta].

FLOAREA-CIUTEI s. v. găinușă.

floarea-ciutei s. v. GĂINUȘĂ.