FERI, feresc, vb. IV. 1. Tranz. A lua sub scutul său, a apăra, a proteja, a păzi pe cineva de o primejdie sau de o greșeală reală sau posibilă. ♦ (Pop., la conjunctiv, în invocații) Se încinse o luptă de să te ferească dumnezeu (ISPIREȘCU). ♦ Intranz. (La conjunctiv, cu valoare de interjecție) Doamne ferește ! (Cu valoare de negație) Ferească dumnezeu ! ♦ Refl. A se păzi, a se ascunde, a fugi. 2. Tranz. A pune la adăpost ceva sau pe cineva. ♦ A evita, a ocoli ceea ce reprezintă un risc sau o primejdie. 3. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi. ♦ Intranz. Agenți în goana cailor treceau strigînd: Feriți. . . feriți. . . (CAMILAR). – Lat. ferire (< feriae « zile de sărbătoare »).