elefant sm [At: BIBLIA (1688), 252¹/4 / V: (pop) alifant, (îvr) ~fand, elifand, elif~ / S și: (rar) elephant / Pl: ~nți, (îvr; n) ~uri / E: fr éléphant, lat elephantus] 1 (Șîs ~ indian sau înv, indic) Specie din ordinul proboscidienilor, de dimensiuni mari, cu pielea aspră și groasă și cu fildeși prezenți numai la masculi (Elephas maximus). 2 Exemplar din specia elefanților. 3 (Șîs ~ african) Specie de mamifere din ordinul proboscidienilor, de dimensiuni mari, cu urechi mari și pielea aspră și groasă, cu fildeși prezenți la ambele sexe, care trăiește în Africa (Loxodonta africana). 4 Exemplar din specia elefanților (3). 5 (În trecut; arg) Bancnotă de o mie de lei. 6 (Înv; dep) Bărbat în vârstă, cu bani, ușor de înșelat (la petreceri, la jocul de cărți etc.). 7-8 (Reg) Cal (sau bou) voinic și puternic. 9 (Înv) Fildeș. 10 (Îvr) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

ELEFANT, elefanți, s. m. Cel mai mare mamifer terestru de azi, cu pielea groasă și aspră, cu nasul modificat într-o trompă și colții (v. fildeș) foarte mari; trăiește în regiunile păduroase ale Asiei de sud-est (Elephas maximus) și pădurile umede seculare ale Africii (Laxodonta africana). Elefantul ți se părea purece pe lîngă acest cucoș. CREANGĂ, P. 68. Mai departe este Delhi, cetate fără rivale. Doisprece elefanți intră pe-a sale porți triumfale, Purtînd turnurile lor. NEGRUZZI, S. II 131. În vremea de demult, dobitoacele toate, De împăratul leu sătule, dezgustate, Își aleseră lor Un alt stăpînitor, Pe domnul elefant, cu nasul învîrtit, Puternic îndestul, dar însă necioplit. ALEXANDRESCU, P. 126.

ELEFANT s.m. Mamifer din jungla Asiei și Africii, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă și cu colți mari de fildeș. [Cf. fr. élephant, it. elefante, lat. elephantus, gr. elephas].

ELEFANT s. m. mamifer din Asia și Africa, foarte mare, cu nasul modificat în formă de trompă și cu colți mari, de fildeș. ♦ a avea memorie de ~ = a fi ranchiunos, a nu uita un rău făcut de cineva. (< fr. éléphant, lat. elephantus)

ELEFANT ~ți m. Mamifer de talie mare, cu nasul modificat într-o trompă lungă, mobilă, și cu colți lungi de fildeș. /<fr. éléphant, lat. elephantus

elefant m. cel mai mare dintre animalele actuale, mamifer pachiderm cu niște colți mari (producând fildeșul) și cu nasul prelungit în formă de trompă mobilă. În India și în Africa tropicală, el servește ca animal domestic.

*elefánt m. (lat. elephantus și élephas, -ántis, d. vgr. eléphas, eléphantos, ngr. eléfantas, pron. -ndas, de unde vrom. elefand, care însemna și „fildeș”. Rom. vulgar alifant. Vfr. olifant, corn de fildeș, ca al luĭ Roland la Roncevaux). Cel maĭ mare cŭadruped, cu trompă și pele zbîrcită. Trăĭește în Asia tropicală, în Africa și în insulele Sondeĭ. Ajunge pînă la 4 metri de înălțime, ĭar dințiĭ luĭ ceĭ lungĭ, care trag pînă la 100 de chilograme, furnisează fildeșu, care se lucrează maĭ ales în China și Japonia. Elefanțiĭ îs erbivorĭ și trăĭesc în cete marĭ. Fiind-că strică foarte mult plantațiunile, oameniĭ îĭ prind și, fiind-că-s inteligențĭ, îĭ domesticesc. Avînd o putere colosală, aduc marĭ serviciĭ în transporturĭ și în războĭ. Din cauza ferocitățiĭ oamenilor, număru lor scade. Eĭ trăĭesc pînă la 150 de anĭ.

elefand sm vz elefant

elifand sm vz elefant

elifant sm vz elefant

alifánt, V. elefant.

elefant s. m., pl. elefanți

elefant s. m., pl. elefanți

elefant s. m., pl. elefanți

ELEFANT s. (ZOOL.; Elephas maximus și Loxodonta africana) (înv.) fil, fildeș.

ELEFANT s. (ZOOL.; Elephas maximus și Loxodonta africana) (înv.) fil, fildeș.

elefant (elefanți), s. m. – 1. Animal mamifer, cel mai mare dintre cele terestre de astăzi, cu pielea groasă, trompă și colți de fildeș. – 2. (Arg.) Bilet de o mie de lei. – 3. (Arg.) Persoană care plătește mereu. – Var. alifant. Mr. elefandu. Fr. éléphant. Var., mai ales cu sensurile 2 și 3; în mr., din ngr. ἐλέφαντας.

ELEFÁNT (< fr., lat.) s. m. Mamifer din ordinul proboscidienilor, cel mai mare mamifer erbivor actual, cu trompa mobilă și colți lungi. E. african are c. 4 m lungime, peste 7 t greutate, urechi mari și prezintă colți la ambele sexe (Loxodonta africana); e. asiatic (indian) are talia de până la 3 m, maximum 3 t greutate, urechi mici și prezintă colți numai masculul; se îmblânzește ușor (Elephas maximus). A apărut la începutul Cuaternarului. ◊ E. de mare = mamifer carnivor din ordinul pinipedelor, care prezintă o proeminență (excrescență) pe maxilarul superior (focă cu trompă). Trăiește în mările polare ale Oc. Pacific. Specie ocrotită.

Elefanții lui Cezar – În antichitate, elefanții airicani și asiatici erau dresați pentru războaie. Pyrrhus și Hannibal au fost cei dintîi care i-au adus în Europa, folosindu-i pe cîmpul de luptă. Dar cei mai vestiți din istorie au rămas „elefanții lui Cezar”, căci datorită unor trupe de pachidermi el a cîștigat bătălia de la Thapsus (în anul 46 î.e.n.) localitate din Africa, împotriva partizanilor lui Pompei, adăpostiți acolo de Iuba, regele Numidiei. Ca un omagiu adus acestor „aliați”, pe medaliile romane a fost gravat un elefant, spre a aminti de victoria lui Cezar. Dar de atunci au trecut două mii de ani. „Elefanții lui Cezar”, aceste „tancuri” ale antichității, nu mai merg la război. Astăzi, într-o expresie pașnică, au rămas în literatura universală, spre a desemna, fie un procedeu neașteptat pentru a obține o reușită, fie un ajutor prețios, un aliat care ne prilejuiește o izbîndă, un succes, fără a cere nici o răsplată. IST.

elefant, elefanți s. m. 1. persoană cu poziție socială înaltă. 2. (peior.) sportiv de performanță care își prelungește exagerat activitatea competițională în ciuda randamentului scăzut.

cimitir de elefanți expr. (glum.) 1. echipă alcătuită preponderent din sportivi aflați la sfârșitul carierei; echipă cu medie de vârstă ridicată. 2. instituție care angajează persoane destituite din funcții importante în alte instituții.

trompă de elefant și coaie de nurcă expr. (vulg., glum.) meniu sofisticat.