EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul unui nume, altul decît cel care vorbește sau cu care se vorbește) El o apucă de amîndouă miinile (SLAVICI). ♦ (Fam., la sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele (al, a, ai, ale) lui, ei, lor, cu valoare posesivă) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus (SADOVEANU). ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui ! 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le, li) Căprarul vechi îi iese-n prag (COȘBUC). ♦ (Indica posesiunea) Barba-n pămînt i-ajunge (EMINESCU). ♦ (În forma î, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (La acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le) Fiecare cotlon pe care-l cercetam (SADOVEANU). ♦ (Precedat de prepoziții, în formele ei, ea, ei, ele) S-a pus între el și noi depărtarea (SADOVEANU). ♦ (În forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții (NEGRUZZI). [Pr. : ieu, iel, ie, iele. – Gen. (al, a, ai, ale) lui, ei, lor, dat. lui, ei, îi, i, lor, le, li, acuz. el, îl, l, ea, o, ei, îi, i, le, ele] – Lat. illum, illa.