dorovăi, dorovăiesc, (dorvăi, dorovoi), vb. tranz. – (reg.) A face curățenie în casă în ajun de sărbători (Papahagi, 1925): „Au deschis iar Casa dracilor, au dorovoit-o, au făcut acolo loc de șezătoare și de joc” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 146). În Maramureșul din dreapta Tisei e atestată forma dorvăi „a face curățenie” (DRT). – Et. nec. (MDA).