dorovăí, dorovăiesc, (dorvăi, dorovoi), v.t. (reg.) A face curățenie în casă în ajun de sărbători: „Au deschis iar Casa dracilor, au dorovoit-o, au făcut acolo loc de șezătoare și de joc” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 146). ■ În Maram. din dreapta Tisei e atestată forma dorvăi „a face curățenie”. – Et. nec. (MDA).