DORMITA, Trans. DURMITA (-itez) vb. intr. A dormi ușor și întrerupt, a moțăi: Cîteodată vicleanul somn amăgește Pe acel ce dormitează (STAM.); eu mă fac că dormitez, trăgînd cu ochiul pe sub cozorocul șepcii (CAR.); Ⓕ: la stînga, dormitau de atîta vreme zidurile circului lui Maxențiu (D.-ZAMF.) [lat. dormitare].