DOMIRI, DUMIRI, DUMERI (-resc) vb. refl. A pricepe lămurit, a-și da bine seama, a-și explica: mă trezesc, casc ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu (VLAH.); copilul nu se domirea de ce cocorii umblă înșiruiți trîmbă (ISP.); toți plîngeau și nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor (CRG.) [vsl. *domĕriti „a măsura deplin”].