DOBORÎ (-bor) vb. tr. ¶ A da jos, a culca la pămînt, a trînti, a răsturna, a dărîma: dobora în drumu-i copacii de trei ani (ISP.) ¶ 2 Ⓕ A birui, a face să nu mai poată sta în picioare, a copleși: dar despre ziuă somnul o doborî și adormi și ea (CRG.) [vsl. do- (de tot) + oborti].