9 definiții pentru disperant
Explicative DEX
DISPERANT, -Ă, disperanți, -te, adj. Care provoacă disperare. [Var.: desperant, -ă, adj.] – Dispera + suf. -ant.
DESPERANT, -Ă adj. v. disperant.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desperand, ~ă a vz desperant
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desperant, ~ă a [At: LM / V: ~nd / Pl: ~nți, ~e / E: despera + -ant] Care duce la desperare Si: dezesperant, deznădăjduitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERANT, -Ă, desperanți, -te, adj. Care provoacă desperare; dezesperant. – Despera + suf. -ant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPERANT, -Ă adj. Care duce la desperare, deznădăjduitor; dezesperant. [Cf. it. disperante].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERANT, -Ă adj. care duce la desperare; dezesperant. (< it. disperante)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DESPERANT ~tă (~ți, ~te) v. DEZESPERANT. /a despera + ~ant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
desperant adj. m., pl. desperanți; f. sg. desperantă, pl. desperante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
disperant, disperantăadjectiv
- 1. Care provoacă disperare. DEX '09 DNsinonime: dezesperant
etimologie:
- Dispera + -ant. DEX '09
- disperante DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.