DIRECT I. adj. 1 Drept, care merge în linie dreaptă, care nu face cotituri sau ocoluri ¶ 2 🚝 Tren ~, care merge la destinație fără a se schimba vagonul ¶ 3 Fără intermediar, nemijlocit: comunicațiune ~ă; corespondență ~ă; acțiune ~ă; ¶ 4 Ⓕ Atac ~, care merge de-a dreptul la persoană sau la lucru ¶ 5 Formal: dovadă ~ă; ¶ 6 📖 Complement ~, care completează înțelesul unui verb activ și stă totdeauna în cazul acuzativ; mod ~, indicativul ¶ 7 Discurs ~, care se presupune a fi rostit de persoana însăși; stil ~, cînd autorul exprimă el însuși gândirea sa ¶ 8 📖 Construcțiune ~ă, construcțiune în care subiectul, verbul și complementele sînt așezate în ordine logică, după normele firești ale vorbirii ¶ ¶ C. INDIRECT. II. adv. 1 Drept, de-a dreptul, în linie dreaptă ¶ 2 Fără încunjur, fără ocol: a merge ~ la țintă ¶ 3 Cu totul, de tot: ~ împotrivă ¶ 4 Nemijlocit, fără intermediar [fr. < lat.].