DEȘTEPT I. adj. 1 Care nu doarme, treaz: a visa ~, a fi cu mintea aiurită, rătăcită: am ajuns ca un năuc, visez ~, nu mai știu ce fac (ISP.) ¶ 2 Ⓕ Cu mintea ageră, deschis la minte, inteligent; iron.: e ~ ca oaia cu jug, e ~ ca oaia cînd dă în noroiu, e prost de dă în gropi. II. sm. Om destept, inteligent; Ⓟ: mai bine la pagubă cu un ~, decît la cîștig cu un nătăru (ZNN.); ~ul făgăduește și prostul trage nădejde [lat. de-excĭtus].