DESLEGA, DEZ- (-lega) I. vb. tr. 1 A desface ceea ce e legat, a desface legătura sau nodul care leagă ceva: se pleacă să-și deslege șnurul de la ghete (VLAH.); i-a rugat să-și deslege pungile ca să-l ajute (CAR.) ¶ 2 A desface; a libera de o îndatorire, de un jurămînt: s’a sfîrșit, fugi, te desleg de jurămînt (I.-GH.); ~ de păcate, a da iertarea păcatelor; preoții au puterea de a lega și de a ~ ¶ 3 A scuti, a dispensa, a da voie să nu facă un lucru: ~ de post; cine va deslea Miercurea sau Vinerea, acela răstignește pre Hristos (GN.) ¶ 4 ➕ A rezolva, a afla rezultatul: ~ o problemă ¶ 5 A afla înțelesul ascuns, a ghici: ~ o ghicitoare. II. vb. refl. A-și desface legăturile, nodul care-l leagă; Ⓕ: aici i se mai deslega moșneagului limba (GRIG.) [lat. dĭslĭgare].