desfermecat¹ sn [At: MDA ms / V: ~fărmăc~¹ / E: desfermeca] 1-2 Desfermecare (1-2). 3 (Pex) Deziluzionare.

desfermecat², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~fărmăc~² / Pl: ~ați, ~e / E: desfermeca] 1 (Îrg) Dezlegat de o vrajă, un blestem. 2 (Îvr) Care nu mai are putere de vrajă. 3 (D. om) Care a fost făcut să vadă clar. 4 (Pex) Deziluzionat.

desfărmăcat¹ sn vz desfermecat¹

desfărmăcat², ~ă a vz desfermecat²