DESCOLĂCI, DESCOLĂTĂCțI (-ăcesc) I. vb. tr. A desface ceva încolăcit. II. vb. refl. A se desface, a se destoarce de unde e încolăcit: șarpele ... se descolăci de pe grumazul omului (ȘEZ.); bălăuroaica s’a descolăcit de pe picior și-a fugit în pădure (VOR.) [încolă(tă)ci].