CĂCI, †CĂCE I. conj. 1 Indică motivul, dovada celor arătate în propozițiunea principală: nu-l mai bate, căci e destul de bătut de Dumnezeu ¶ 2 † Trans. Pentru că: visul acesta l-am visat io, cînd mă bătea tata, căce nu voiam să-l spun RET.. II. adv. 1 † De ce? pentru ce? Spune, căci băiatul mi l-ai pedepsit astfel? PANN. ¶ 2 pop. De ce? (cu o nuanță de părere de rău): ah! hodorog șiret, căci n’am știut! întîiu pe tine te-aș fi răpus! DLVR. [că + ce].