CÎNTARE, (II) cîntări, s. f. I. Acțiunea de a cînta și rezultatul ei; cîntat. II. 1. Cîntec; muzică. ♦ Sunet caracteristic scos de diverse animale și insecte; (în special) ciripitul păsărilor. ♦ Expr. Cîntarea cocoșilor = moment din timpul nopții, marcat prin strigătele repetate ale cocoșilor. 2. Compoziție literară cu caracter laudativ.