cârlan, cârlani, s.m. 1. Mânz de doi ani. 2. Berbec de doi ani: „Cârlanu-i cu șase coarne / Și la coadă-i de tri palme” (Țiplea, 1906: 445). ■ (onom.) Cârlan, nume de familie în jud. Maram. – Din *călan „cal tânăr” (Candrea, Loșonți). ■ Cuv. rom. > magh. kirlán, kerlany (Edelspacher, după DER).